Psihologia copilului este o ramură a psihologiei care studiază comportamentul unui copil și specificul dezvoltării acestuia.
Dezvoltarea unui copil în societate începe cu comunicarea acestuia cu părinții și cei dragi. Cum să înțelegeți că un copil recunoaște lumea? El zambeste. Aceasta este prima manifestare. Psihologii spun că un copil care are deja două luni poate zâmbi în mod conștient la vederea unui chip uman, de obicei o mamă sau un tată. Până la vârsta de 5-7 luni, el îi poate zâmbi altor persoane pe care le vede deseori. Și este încă suspect de străini, ca să zic așa.
Copiii de această vârstă tind să fie înfricoșați sau jenați la vederea străinilor. Deja la această vârstă, oamenii arată calitatea de a-i deosebi pe „ai lor” de „străini”. Chiar și astfel de copii mici au propria lor funcție pentru fiecare părinte. Cercetările au arătat că copiii își percep părinții în primul rând ca divertisment. Pentru ei, tatăl este un fel de jucărie care te face mereu să râzi și să te distrezi. Iar mama este percepută ca o protectoră, de la care poți obține oricând mâncare, adăpost și căldură.
Încă de la începutul vieții, copiii mici folosesc emoțiile pentru a obține ceea ce își doresc la adulți. După cum arată practica, un copil de la un an poate deveni „principalul” din familie. Majoritatea emoțiilor la copii sunt un fel de explorare specifică, care uneori se transformă într-un joc, apoi un test de reacție și, uneori, o răzbunare dulce dacă, de exemplu, un adult renunță în cele din urmă.
Un copil poate gestiona activ relațiile de la o vârstă fragedă. El are întotdeauna un număr imens de planuri dintr-un motiv sau altul. Și, cel mai probabil, nu un adult, ci un copil va decide care va fi rezultatul, pozitiv sau negativ. De exemplu, dacă nu îi cumperi o jucărie la cerere, atunci el va începe să se uzeze, dar nu din cauza resentimentelor, ci ca o pedeapsă pentru părinte pentru un comportament prost. Uneori părinții devin marionete în mâinile copiilor lor. La început pare amuzant, un fel de mic șef, dar, cel mai important, la o vârstă fragedă să-l oprească, pentru că în viitor se poate transforma în răsfățul obișnuit.
