Pentru a observa în timp abateri în dezvoltarea copilului lor, părinții pot îndeplini în mod independent sarcini simple cu bebelușul, rezultatul cărora va arăta nivelul de dezvoltare al acestuia. Nu este nevoie să vă supărați dacă copilul prezintă un rezultat scăzut în ceva, trebuie doar să alegeți jocuri și exerciții pentru a dezvolta această calitate psihologică.
Necesar
- - materiale de diagnostic pentru studiul memoriei, atenției, gândirii, imaginației, voinței, emoțiilor unui preșcolar cu instrucțiuni clare de implementare;
- - cheie pentru evaluarea performanței (obligatoriu).
Instrucțiuni
Pasul 1
Pentru ca testul psihologic să dea un rezultat obiectiv, acesta trebuie efectuat în condițiile obișnuite și naturale pentru copil. Inutil să spun că acum vei începe să-i testezi cunoștințele și abilitățile, copilul poate deveni alert, speriat, retras. Cel mai bine este să oferiți sarcini în camera de joacă, așezând copilul la masa lui și oferindu-vă să desenați, să vă jucați sau să luați în considerare câteva imagini interesante împreună.
Pasul 2
Diagnosticul se face cel mai bine sub forma unui joc sau a unui exercițiu. Dacă testul este conceput în așa fel încât copilul trebuie să răspundă la întrebări, jucați situația oricum. Oferiți-vă să jucați școala sau grădinița. Copilul poate răspunde la întrebări pentru el și pentru alți „elevi”: păpuși, urși, iepuri, care studiază cu el la această școală.
Pasul 3
Copilul trebuie să aibă o relație bună, de încredere, cu cercetătorul. Pentru un străin care pur și simplu își conduce munca și pune întrebări, copilul poate să nu răspundă, iar lipsa răspunsurilor va fi percepută ca o ignoranță. Un străin nu ar trebui să înceapă imediat diagnosticul, ci mai întâi să cunoască copilul, să vorbească despre ceva plăcut, doar să se joace.
Pasul 4
O conversație obișnuită poate sta la baza unei conversații de diagnostic. Este necesar ca răspunsurile să fie o continuare a propoziției neterminate: „Când voi crește, voi fi …”, „M-am plictisit când …”, „Cel mai interesant lucru este …”, „ Îmi place … și altele.
Pasul 5
Cu cât copilul este mai mic, cu atât adultul are mai puține oportunități de a-i oferi copilului sarcini. Practic, diagnosticul va consta în monitorizarea bebelușului și înregistrarea datelor necesare în tabele sau protocoale. De exemplu, observând un copil plictisitor la grădiniță timp de o săptămână, cercetătorul înregistrează actele de agresiune în fiecare zi, cu indicarea orei. Observația poate arăta în ce zile ale săptămânii sau în ce moment al zilei copilul este cel mai iritat și nu își poate conține sentimentele.
Pasul 6
Diagnosticul psihologic al unui preșcolar este adesea asociat cu o analiză a produselor activității sale: desene, meșteșuguri, povești. Cercetătorul recunoaște conținutul complexelor copiilor și problemelor nerezolvate printr-un anumit simbolism al unui desen sau ambarcațiuni. De exemplu, în desenul cu mâna liberă, copilul desenează un munte mare și un drum spre vârf. El se atrage în mijlocul acestei cărări sau pe vârful muntelui. Un astfel de desen poate fi văzut atât ca o dorință de a merge într-o drumeție, cât și ca o dorință a copilului de auto-îmbunătățire. Stenograma va apărea dacă vorbim cu copilul despre conținutul acestei figuri.
