Întâlnind negativismul constant al copilului, mulți părinți pur și simplu pun presiune asupra autorității lor și îl obligă pe copil să facă ceva. Dar există modalități de a nu aduce problema la isteria infantilă, ci de a fi de acord cu el, de a înțelege nevoile sale și de a direcționa activitățile bebelușului în direcția corectă.
Instrucțiuni
Pasul 1
Evitați interdicțiile directe. Subconștientul nostru este atât de aranjat încât nu percepe particula „nu”. Copilul nu face excepție. Când spunem „nu atinge”, copilul aude „atinge” și face ceea ce i se interzice să facă. Ca recomandare pentru părinți, psihologii sfătuiesc mai des să vorbească nu cu interdicții, ci cu indicarea unei alternative posibile. În loc să tragă constant bebelușul, activitățile sale ar trebui să fie direcționate: „desenează, dar numai în album”, „umblă prin bălți, dar numai în ghete” etc. Căutați oportunități care să permită mai des decât nu.
Pasul 2
Nu cereți copilului dumneavoastră să nu mai acționeze. Este extrem de dificil pentru un copil mic să se oprească, să oprească ceea ce face, chiar dacă părintele insistă asupra acestui lucru. În procesul de creștere, este mai bine să redirecționați activitatea creaturii mici către canalul permis. Dacă bebelușul trage totul în gură, dă-i un obiect care poate fi mestecat în siguranță; dacă sparge jucării, le bate pe masă, îi dă un ciocan pentru copii și lasă-l să le bată suficient. Psihologii îi sfătuiesc pe părinți să educe copilul, astfel încât acesta să poată continua să acționeze în condițiile permise.
Pasul 3
Oferiți alternative, nu un singur mod de acțiune. În perioadele de formare a voinței copilului, este important pentru el să-și apere opinia. Negativismul, atunci când un bebeluș refuză totul, dă părinților o mulțime de probleme. Pentru a nu se ciocni de „nu” al copilului și de a ajunge cu ușurință la o înțelegere cu copilul, psihologii recomandă părinților să ofere o alegere: „Vei purta un tricou sau un colanș?” Nu-l întrebi dacă vrea să se îmbrace. Alegând o formă de îmbrăcăminte pentru plimbare, bebelușul este de acord automat cu faptul de a ieși afară. Cu această formulare a întrebării, el are capacitatea de a-și apăra „eu-ul” acolo unde nu provoacă indignare a părintelui.
Pasul 4
Negociați un rezultat pozitiv. Când părinții își cer copilul ceva, ei se confruntă cu proteste și pentru că copilul nu vrea să efectueze acțiuni de rutină, el nu vede niciun sens de la ei. Părintele însuși este cel care poate contura rezultatul muncii prestate. Dacă scoateți de pe masă, atunci este convenabil să stați la el pentru a desena; dacă vă schimbați rapid în pijamale, veți avea mai mult timp să citiți și să vorbiți înainte de a vă culca etc.
Pasul 5
Vorbește cu copilul tău la același nivel. Copilul este fizic mai jos decât adulții tot timpul, privirea sa se așază constant pe picioarele altora. Părinții înșiși, datorită diferenței de înălțime, își simt mai mult autoritatea, poziția lor fizic mai înaltă îi face din punct de vedere moral mai puternici. Dar în cazul în care este necesar să fii de acord cu copilul, este mai bine să fii la același nivel cu el pentru a-i privi ochii. Pentru a face acest lucru, va trebui fie să vă așezați singuri până când copilul dumneavoastră crește, fie să îl ridicați în brațe. În această poziție, tu și copilul vă veți simți nu o relație imperioasă, ci o egalitate, iar negocierea devine mult mai ușoară. Stabilirea contactului vizual ajută, de asemenea, la oprirea unei acțiuni nedorite, deoarece un copil, purtat de munca sa, poate pur și simplu nu aude deloc cuvintele.
Pasul 6
Stai lângă, nu opus. Situațiile față în față sunt adesea percepute subconștient ca confruntare. Pentru a evita confruntarea, este mai profitabil ca părinții să stea nu opus, ci lângă copil. Psihologic, acest lucru ameliorează tensiunea și dorința de a rezista, este mai probabil să se ajungă la un acord pașnic cu copilul. În cazul în care simți că începi să te certi cu bebelușul tău, întreruperea contactului vizual și așezarea lângă el vor fi cea mai bună poziție și vor facilita dialogul.
Pasul 7
Participă la joc. După cum sa menționat mai sus, este foarte dificil pentru bebeluși să oprească sau să oprească un joc interesant. Pentru a-ți înțelege mai bine copilul ce se întâmplă cu el, este util uneori să fii inclus în jocul său. Nu cereți ceva, ci stați lângă el, întrebați ce face, cum o face. După cum sfătuiesc psihologii, în loc să „stăm deasupra sufletului”, este mai bine să ne alăturăm copilului și să-l ajutăm să se reducă.
