Numărul tulburărilor de vorbire la copii crește în fiecare an. În legătură cu această tendință nefavorabilă, urgența problemei de prevenire a tulburărilor de vorbire la copii devine globală.
Instrucțiuni
Pasul 1
Amintiți-vă, cu cât lucrați mai mult cu copilul dvs. și dezvoltarea discursului său, cu atât mai repede puteți recunoaște problema. Iată câteva lucruri care ar trebui să vă alerteze.
Pasul 2
Acordați atenție frecvenței cu care bebelușul dvs. scoate sunete similare cu gânguritul, gâlgâitul, ascultați cum bâlbâie. La douăsprezece luni, el ar trebui să fie atent la vorbitor sau cel puțin să imite sunetele elementare.
Pasul 3
Asigurați-vă că vocabularul bebelușului dvs. este de cel puțin cincizeci de cuvinte până la vârsta de un an și jumătate. La doi ani, el trebuie să folosească combinații de două cuvinte, iar la trei ani, să compună fraze scurte.
Pasul 4
Mai întâi, verificați dacă bebelușul poate pronunța sunete vocale izolate de ceilalți. Zburați ca avioanele, trăgând în același timp: „Oo-oo-oo”. Lasă copilul să-ți vadă gura. După mai multe încercări, arată avionul în carte, întreabă cum zumzăie și vezi dacă poate scoate sunetul respectiv.
Pasul 5
La fel se întâmplă și cu alte vocale. Până la vârsta de doi ani, cuvintele și onomatopeea precum „ku-ku”, „mu-mu” și altele asemenea trebuie să fie prezente în vorbire. În caz contrar, contactați un logoped, acesta vă va sfătui cum să faceți acest lucru.
Pasul 6
La primele semne ale unui defect de vorbire, efectuați zilnic o serie de exerciții simple cu copilul într-un ritm lent de 10-15 ori. De exemplu, rugați-l să strângă un creion mic cu dinții, astfel încât să fie peste dentiție, apoi să mutați vârful limbii în sus și în jos în creion. Sau așezați o minge de pâine pe vârful limbii copilului dvs. și rugați-l să înghită cu forță în timp ce ține mingea.
Pasul 7
Dacă sunteți îngrijorat de dezvoltarea vorbirii copilului dumneavoastră, discutați cu medicul pediatru. Poate că această problemă va trebui rezolvată cu ajutorul muncii comune a ortodonților, medicilor stomatologi pediatrici, precum și a logopedilor și a cadrelor didactice din instituțiile preșcolare. Cu ajutorul lor, puteți, cât mai curând posibil, să identificați la copil tulburările miofuncționale care contribuie la apariția patologiei vorbirii și să luați măsuri eficiente pentru a le elimina.
