Psihologii au descoperit de mult că ordinea nașterii și numărul total de copii dintr-o familie au un impact asupra caracterului lor. Creșterea unui singur copil are propriile sale caracteristici.
Ce învață un singur copil din relațiile de familie
Una dintre principalele greșeli în creșterea unui singur copil într-o familie este dorința de a-l înconjura cu o îngrijire excesivă și de a-l proteja de orice necazuri. În ciuda intențiilor bune inițial, această situație are o serie de consecințe cumplite. Dar un copil este un viitor adult care va trebui să poată exista în această lume independent.
Un grad inadecvat de îngrijire duce la formarea unei neputințe învățate la copil atunci când renunță înainte de cea mai mică dificultate. Apoi, părinții vin cu ușurință în ajutor, lăsând copilul nicio ocazie să se gândească singur la situație.
După ce s-a maturizat, o astfel de persoană parazitează personalități mai puternice și mai independente. El le transferă tuturor responsabilitatea pentru propria viață, pentru că nu știe să existe în alt mod. Adesea, astfel de oameni sunt capricioși și pretențioși, deoarece sunt obișnuiți cu poziția lor privilegiată în familie.
Copiii singuri devin deseori manipulatori adepți, profitând de poziția lor.
Uneori, în adolescență, acești copii încep să protesteze împotriva îngrijirii necorespunzătoare, ceea ce schimbă radical situația. Acest lucru stimulează dezvoltarea lobilor frontali, care sunt responsabili pentru abilitățile de planificare și prognoză. În acest caz, copilul are toate șansele să intre la maturitate ca persoană adaptată vieții independente.
Caracteristici ale adaptării sociale
Frica pentru un singur copil poate duce la izolare socială. Părinții ar prefera să lase copilul la îndemâna lor decât să-l trimită împreună cu colegii lor. Pentru copiii nesiguri, aceasta este o greșeală deosebit de fatală care îi poate face excluși în comunitatea copiilor.
Neavând în timp abilitățile de comunicare cu alți copii, un astfel de copil în viitor începe să evite el însuși interacțiunea. La maturitate, o socializare slabă aduce probleme serioase. Lumea modernă necesită comunicare și cunoaștere a psihologiei umane, în timp ce victima izolării sociale nu deține acest lucru și de multe ori îi este frică să încerce.
Așteptările părinților față de un singur copil sunt adesea supraevaluate. Îl încurajează să fie cel mai bun din toate. După o astfel de persoană, întreaga sa viață va fi inadecvată pentru a percepe eșecul, simțindu-se vinovat pentru că nu îndeplinește așteptările.
Fiind în principal în cercul adulților stimulează dezvoltarea timpurie a vorbirii, vocabularul este adesea plin de concepte care sunt dificile dincolo de ani. Acest fapt afectează în principiu dezvoltarea mentală. Adesea acești copii au multe hobby-uri creative, iar la vârsta adultă aleg o profesie creativă.
