Termenul „introvertit” este de origine latină. A fost format din cuvintele intro - „interior” și vertere - „a se întoarce”. Adică, un introvertit este o persoană care este concentrată asupra lumii sale interioare. Comunicarea este adesea dificilă pentru el, nu-i place să fie la vedere, în centrul atenției. Pentru un introvertit, este nerealist să fii sincer cu alți oameni, să deschizi sufletul. Prin urmare, un introvertit poate părea arogant din exterior, deși acest lucru este departe de a fi cazul.
Care sunt caracteristicile unei persoane introvertite?
O astfel de persoană, ca introvertit, are obiceiul de a se gândi cu atenție la fiecare cuvânt al său, analizându-și fiecare acțiune, precum și cuvintele și acțiunile altor persoane cu care contactează în viață. Prin urmare, un introvertit, de regulă, este o persoană responsabilă, nu înclinată spre aventuri, riscuri inutile. Pe de altă parte, în același timp, el ajunge adesea la autocritică reală, temându-se să facă o greșeală sau ridicând orice neplăcere în categoria unui dezastru universal. Iar introvertitul trăiește toate acestea înăuntru, fără a da vânt la emoții. Nu este surprinzător faptul că introvertitele sunt adesea predispuse la tulburări nervoase, stres, depresie.
Datorită prudenței introvertitelor, a obiceiurilor de a calcula cu atenție totul, ei fac performanți buni.
Și din cauza fricii de a greși și de a evita publicitatea, este aproape imposibil ca un introvertit să devină un bun organizator.
Când întâlnește oameni noi, introvertitul se simte incomod, preferă să rămână tăcut sau se limitează la fraze neutre zgârcite. Va dura ceva timp până să se uite atent la noii cunoscuți și să decidă cum să se comporte cu ei.
O încercare de a face un introvertit să vorbească, să-l conducă la sinceritate aproape că se va termina cu un eșec. La urma urmei, el își deschide sufletul doar celor mai apropiați oameni și chiar atunci nu complet, cu reticență. De aceea, introvertitii au adesea reputația de a fi nesociați, chiar aroganți, în afara acestei lumi.
Un introvertit se simte cel mai confortabil în zidurile sale natale, unde se poate cufunda complet în concentrarea lumii sale interioare.
Cum să comunicați cu copiii introvertiți
Adesea, copiii introvertiți au neînțelegeri, conflicte în propria familie, mai ales dacă părinții lor sunt extrovertiți pronunțați (adică oameni sociabili, energici cărora li se oferă ușor contacte externe). Îngrijorat de faptul că copilul lor este nesociabil, tăcut, stând acasă, părinții îl obligă să vorbească cu ei cât mai des posibil, să comunice cu alți copii, să participe la cercuri, la diferite secțiuni, provocându-i astfel traume psihice severe. Este clar că părinții acționează din intenții bune, dar nu trebuie uitat zicala „Drumul spre iad este pavat cu intenții bune”. Copiii introvertiți au nevoie în special de o abordare sensibilă, blândă, luând în considerare caracteristicile lor.
