Puteți simți debutul crizei de trei ani în 2, 5 și 3, 5 ani. Acest lucru este determinat de cât de independent se simte micuțul tău. La urma urmei, principalul motiv pentru o schimbare bruscă a comportamentului unui copil este că el începe să se recunoască în mod clar ca pe o persoană separată și nu ca parte a unei mame.
Instrucțiuni
Pasul 1
În primul rând, încearcă să privești situația prin ochii unui copil. Până la un moment dat, el a fost aproape complet dependent de mama sa psihologic. Copilul, desigur, ar putea arăta caracter și poate fi răutăcios uneori, dar atunci când apare o dilemă „eu sau mama”, în majoritatea cazurilor el s-a alăturat părerii mamei sale. Dar dintr-o dată micuțul începe să înțeleagă că deja poate face multe el însuși. Observă că adulții pot fi manipulați, încearcă să încerce rolurile sociale pe care le vede în mediul său. Iar rezultatul acestor sentimente este că copilul își apără cu osteneală „sinele” și independența.
Pasul 2
Nu pune presiune asupra copilului tău. Copilul vede că este încă departe de a putea face totul de unul singur și, în plus, simte în mod constant controlul și tutela din partea adulților. Toți acești factori duc la apariția unui conflict intern-protest, pe care psihologii îl numesc criza vârstei de trei ani. Iar presiunea ta nu face decât să agraveze problema.
Pasul 3
Rețineți că, dacă criza se manifestă foarte puternic la un copil, acesta este un semn că sunteți prea autoritar sau îl supraprotejați. Și, în primul rând, trebuie să vă reconsiderați atitudinea față de copil. Principalele manifestări ale crizei: negativism, încăpățânare, rău, „eu însumi”, conflict, schimbare de valori, eforturi pentru „putere”. Chiar dacă copilul dumneavoastră a arătat toate aceste semne, acest lucru nu înseamnă că în viitor vor înflori și se vor dezvolta. Trebuie doar experimentat, dar experimentat cu atitudinea și reacția potrivite. Atunci totul va trece suficient de repede.
Pasul 4
Cu semne de negativitate, încăpățânare, obstinație, regula principală este să încercați să abandonați tonul și presiunea de comandă. Oferiți-i o alternativă acceptabilă pentru amândoi sau pur și simplu abateți atenția și renunțați la emoțiile negative. După aceea, veți găsi rapid o limbă comună. Este necesar să îi oferim copilului posibilitatea de a ieși din situația de conflict cu demnitate. Desigur, dacă doriți, îl veți învinge, pentru că forțele nu sunt egale. Dar pentru dezvoltarea deplină a personalității copilului, este necesar să-l facem să simtă că părerea lui este luată în considerare și, de asemenea, el poate lua unele decizii.
Pasul 5
Răbdarea părintească nu este adesea suficientă pentru „eu însumi” în continuă dezvoltare. Dar înțelegeți că este foarte important ca un copil de trei ani să se simtă independent. Și chiar dacă știi că el însuși nu va face față, dă-i ocazia să încerce și să fie convins de asta.
Pasul 6
Dacă bebelușul creează în mod regulat situații de conflict, încercând să-și atingă obiectivul, acesta este un test al posibilității de manipulare de către părinți. Fii înțelegător, dar fii ferm în decizii dacă ești încrezător în nevoia lor. Explicați copilului ce și de ce faceți, fiți calmi și prietenoși.
Pasul 7
Încearcă să îi oferi bebelușului tău mai multă atenție și dragoste, astfel încât acesta să nu aibă nevoia să realizeze acest lucru prin „metode puternice”, ci să arate fermitate acolo unde trebuie cu adevărat să fie. Manipularea poate fi practicată și atunci când bebelușul se străduiește să aibă putere în familie, mai ales dacă părinții se răsfățează prea mult cu copilul sau ca semn al geloziei.
