Cuvântul „prerogativă” este folosit mai ales atunci când vine vorba, de exemplu, de politică, de puterile înalților oficiali. Dar ce înseamnă acest termen și cum a apărut?
Istoria apariției termenului „prerogativă”
Cuvântul „prerogativă” a luat naștere pe vremea Romei antice în epoca vechiului rege roman Servius Tullius, în secolul al VI-lea î. Hr. Regele a emis un decret conform căruia toți cetățenii romani cu drepturi depline, în funcție de bogăția și poziția lor în societate, erau împărțiți în anumite clase de proprietate.
Fiecare dintre aceste clase era obligată, dacă era necesar, să expună un anumit număr de războinici înarmați, uniți în unități numite „centurias”. Prin urmare, orice cetățean roman, la vârsta majoratului, a fost repartizat într-unul dintre secolele clasei sale.
Votul pe probleme importante care afectează afacerile statului a avut loc și pe listele acestor secole. Anumilor centuri de clasă superioară li s-a acordat dreptul de a propune noi legi de către regele Servius Tullius. Astfel de secole au început să poarte titlul onorific de „prerogativă”.
De-a lungul timpului, acest drept a început să fie considerat un anacronism, iar în epoca Imperiului a fost complet uitat.
Ce a însemnat ulterior termenul „prerogativă”?
În Evul Mediu, termenul „prerogativă” a început să fie înțeles ca dreptul care îi revin unui monarh sau altui înalt funcționar din stat. Numai o astfel de persoană ar putea convoca sau dizolva parlamentul, aproba orice act legislativ, graționa un criminal condamnat, poate declara război sau dispune începerea negocierilor de pace etc. Adică, chiar și în acele țări în care puterea parlamentului era puternică (de exemplu, în Anglia), șeful statului avea drepturi foarte mari. Deși nu le-a folosit întotdeauna la maxim, în funcție de circumstanțe.
Adică, în Europa medievală, termenul „prerogativă” însemna dreptul preventiv al purtătorului puterii supreme.
De la jumătatea secolului al XIX-lea, sensul cuvântului „prerogativă” s-a extins semnificativ. Acum însemna orice drept preventiv, indiferent de cine și din ce bază aparținea. Acest drept s-ar putea aplica atât unei persoane private, cât și unei entități juridice, precum și unui stat sau unei uniuni de state. Acest sens al termenului „prerogativă” a supraviețuit până în prezent.
Putem spune că termenul „prerogativă” denotă un drept exclusiv care aparține oricărui organism oficial, precum parlamentul, Duma de Stat.
