Epistemologia este una dintre ramurile filozofiei care are în vedere teoria cunoașterii. Filozofi celebri - Platon, I. Kant, R. Descartes, G. Hegel și alții - și-au adus contribuția la epistemologie.
Ce consideră epistemologia
Principala problemă a epistemologiei este căutarea sensului a ceea ce se întâmplă și a adevărului. De asemenea, știința studiază cunoașterea în ansamblu - formele, esența, teoriile și metoda acesteia. În cadrul epistemologiei, sunt luate în considerare religia, arta și știința, precum și fenomenele de experiență, ideologie și bun simț. Întrebarea principală a acestei secțiuni - este posibil să cunoaștem lumea în principiu? În funcție de răspunsuri, se disting mai multe direcții epistemologice. În cercetarea lor, filosofii operează cu conceptele de „minte”, „adevăr”, „sentimente”, „intuiție”, „conștiință”. În funcție de credințe, epistemologii prioritizează cunoașterea senzorială, rațională sau irațională - intuiție, imaginație etc.
Caracteristici ale epistemologiei
Această disciplină filosofică este foarte critică. În primul rând, ea examinează relația dintre iluzie și realitate și critică posibilitățile de cunoaștere. Critica se manifestă prin fundamentarea oricărei direcții a epistemologiei, opunând ideile subiective despre lume bunului simț. O altă caracteristică a epistemologiei este normativismul. Filosofia implică prezența unor cunoștințe fundamentale care determină toate normele cunoașterii umane. Pentru diverse domenii ale epistemologiei, baza poate fi un experiment, o formulă sau un model ideal. Următoarea caracteristică este centrarea subiectului. Toate curentele acestei secțiuni au în comun prezența unui subiect de cunoaștere. Toate diferențele în învățăturile filosofice se bazează pe modul în care acest subiect percepe imaginea lumii.
O altă caracteristică a epistemologiei este știința-concentrism. Această ramură a filosofiei acceptă necondiționat importanța științei și își desfășoară cercetările urmând strict faptele științifice.
Cea mai nouă epistemologie se îndepărtează de cadrul clasic și se caracterizează prin post-critică, obiect-centrism și antiscientificism.
Principalele direcții ale epistemologiei
Printre cele mai faimoase învățături epistemologice se numără scepticismul, agnosticismul, raționalismul, senzaționalismul și transcendentalismul. Scepticismul este una dintre cele mai vechi tendințe. Scepticii cred că principalul instrument al cunoașterii este îndoiala. Agnosticismul se regăsește și în antichitate, dar în cele din urmă a prins contur în noul timp.
Primul filozof care a luat în considerare problemele epistemologiei a fost Parmenide, care a trăit în Grecia Antică în secolele 6-5 î. Hr.
Agnosticii neagă posibilitatea cunoașterii în principiu, deoarece subiectivismul interferează cu o înțelegere obiectivă a adevărului. Termenul „raționalism” a fost fondat de R. Descartes și B. Spinoza. Ei au numit rațiunea și bunul simț un instrument pentru cunoașterea realității. Sensualismul, dezvoltat de F. Bacon, dimpotrivă, s-a bazat pe cunoașterea prin sentimente. Transcendentalismul a fost creat, ghidat de eseul lui R. Emerson „Natura”. Învățătura a predicat cunoașterea prin intuiție și contopirea cu natura.
