Conștiința de sine constă în conștientizarea subiectului de diferența sa față de ceilalți subiecți din restul lumii. În prezent, nu există teorii științifice pe deplin formate cu privire la această problemă.
Necesar
Literatura științifică despre psihologie și filozofie
Instrucțiuni
Pasul 1
În psihologie, conștiința de sine este înțeleasă ca un fenomen mental bazat pe conștientizarea unei persoane de sine ca subiect de activitate. Ca rezultat al conștiinței de sine, ideea unei persoane despre sine este formată în teoria „eu”.
Pasul 2
Deci Rubinstein S. L. în cartea sa „Fundamentele psihologiei generale” scria că, de exemplu, un copil nu este imediat conștient de el însuși. În primii ani ai vieții sale, el se numește pe sine în același mod în care îl numesc alții. La început, el se înțelege nu ca un subiect independent, ci ca un obiect în raport cu ceilalți oameni.
Pasul 3
Conștiința de sine nu este un dat primordial, care este inerent unei persoane de la naștere. Conștiința de sine este un produs al dezvoltării. Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că conștiința sugarului apare ca un embrion identic. Conștiința „Eu” la un copil începe să prindă contur la aproximativ trei ani, când începe să facă distincția între senzațiile care au fost cauzate de lumea exterioară și acele senzații care au fost cauzate de propriul său corp. O astfel de conștientizare a propriilor calități mentale și a stimei de sine capătă cea mai mare importanță în adolescență. Deoarece toate componentele conștiinței de sine sunt interconectate, dezvoltarea uneia dintre ele duce la o modificare a întregului sistem de conștiință.
Pasul 4
Dezvoltarea conștiinței de sine are loc în mai multe etape în timpul vieții umane. La vârsta de un an, „eu” în sine este descoperit. Un copil poate deja să separe rezultatele propriei activități de lumea externă până la vârsta de doi sau trei ani. Capacitatea de a se autoevalua, adică stima de sine, începe să se formeze la vârsta de șapte ani. Etapa dezvoltării active a conștiinței de sine, căutarea „eu-ului” propriu și a propriului stil are loc în adolescență. Până la sfârșitul acestei perioade, se formează evaluări sociale și morale de bază.
Pasul 5
Formarea conștiinței de sine este influențată de mai mulți factori, și anume, evaluarea rezultatelor propriei activități, evaluarea celorlalți și a statutului propriu în grupul de colegi, formula relației „Eu sunt idealul” și „Eu sunt adevăratul”.
Pasul 6
Dintre componentele conștiinței de sine, conform teoriei lui V. S. Merlin, se poate distinge un sistem de aprecieri sociale și morale, conștientizarea propriului psihic, conștientizarea „eu” ca principiu activ, conștientizarea propriei identități. Aceste elemente de conștiință de sine sunt întotdeauna interconectate între ele la nivel funcțional și genetic, deși formarea lor nu are loc simultan.
