Depresia este o boală care se poate manifesta chiar și la o vârstă fragedă. Tulburarea depresivă reprezintă o anumită amenințare la formarea personalității copilului, iar starea poate fi dificil de diagnosticat. Care sunt semnele dezvoltării depresiei în copilărie?
Insidiositatea depresiei din copilărie stă în două puncte principale. În primul rând, copilul nu știe să-și descrie cu exactitate sentimentele și senzațiile, poate fi dificil pentru el să explice în mod specific părinților ce și unde doare, ce îl îngrijorează și de ce. În al doilea rând, depresia în copilărie este, în majoritatea cazurilor, mascată, se caracterizează printr-o varietate de semne fiziologice. Părinții interpretează adesea simptomele somatice ca pe un fel de boală organică, dar examinările medicale și tratamentul nu dau niciun rezultat semnificativ. În plus, depresia copilăriei se caracterizează prin simptomatologie extinsă, ceea ce complică diagnosticul precis. Prin urmare, copiilor li se administrează adesea o variantă a sindromului astenic sau a stadiului inițial al psihopatiei. Astenia, psihopatia și alte tulburări necesită terapii care nu sunt de obicei utilizate pentru corectarea depresiei. Prin urmare, o astfel de terapie nu dă rezultate pozitive.
Pericolul depresiei copilăriei este că poate rămâne nedetectat pentru o lungă perioadă de timp. Părinții se pot angaja în sănătate fizică, considerând că copilul arată pur și simplu un caracter capricios. Depresia copiilor poate începe de la o vârstă foarte fragedă, dar numai în adolescență părinții, profesorii și psihologii de la școală și specialiștii medicali pot suspecta prezența acesteia. În acel moment, o tulburare depresivă lasă deja o amprentă serioasă asupra dezvoltării personalității copilului și poate duce la consecințe cu adevărat ireversibile. În plus, depresia este adesea însoțită de o modificare a nivelurilor hormonale, care va afecta direct fiziologia copilului.
Manifestări fizice frecvente ale depresiei în copilărie
Cel mai adesea, o stare depresivă în copilărie este deghizată în probleme ale tractului gastro-intestinal. Copilul începe să se plângă în mod constant de dureri abdominale, greață, sughițuri, eructații și arsuri la stomac. În unele cazuri, pot fi prezente vărsături. Apetitul unui copil în timpul depresiei este de obicei instabil. În depresie, tulburările digestive sunt caracteristice: constipația în copilărie poate fi înlocuită cu diaree severă.
Pentru tulburarea depresivă a unui copil, durerile de cap și amețelile, sunetele în urechi și problemele de concentrare sunt tipice. Copilul se poate plânge de stare generală de rău, durere în tot corpul, de la care analgezicele nu salvează. Adesea, pe fondul depresiei, imunitatea eșuează, deoarece copilul începe adesea să se îmbolnăvească de boli virale, infecțioase.
Simptomele fiziologice ale depresiei în copilărie ar trebui să includă, de asemenea:
- probleme metabolice, subponderalitate sau obezitate;
- slăbiciune musculară, sindrom astenic;
- tensiune constantă în corp;
- lipsa de forță, oboseală persistentă, letargie;
- dureri de corp;
- creșterea nerezonabilă a temperaturii; în același timp, o temperatură ridicată la un copil poate persista mult timp;
- bronșită, apnee, sforăit, alte probleme de respirație;
- paloare sau cianoza pielii; Adesea, când un copil este deprimat, se observă vânătăi sau cearcăne sub ochi;
- diverse boli de piele, herpes, afte în copilărie;
- VSD, probleme cu sistemul cardiovascular.
Depresia copilăriei se caracterizează printr-o stare ușoară, în unele cazuri, apare leșin.
Un copil care este deprimat poate prezenta unele dintre simptomele tipice epilepsiei.
În cazurile severe, există o pierdere temporară a auzului, a vederii, a capacității de a vorbi și de mișcare.
Seara, copiii cu depresie au o creștere dramatică a activității fizice. Pot să alerge prin casă, să țipe și să se învârtă neliniștit în pat. Mișcările lor par nervoase, incomode, dure și adesea fără sens.
Alte simptome comune ale depresiei copilăriei
Cu o astfel de tulburare, sistemul nervos suferă foarte mult. Simptomele stării depresive a unui copil se pot manifesta prin insomnie, coșmaruri, ticuri nervoase și pierderea sensibilității nervoase.
Principalele semne prin care se poate suspecta dezvoltarea unei afecțiuni dureroase la un copil afectează psihicul, emoțiile. Aceste semne sunt după cum urmează:
- schimbări bruște de dispoziție, cu toate acestea, domină depresia, tristețea, descurajarea, apatia;
- negativism;
- agresivitate crescută, iritabilitate, anxietate;
- anxietate, atacuri de panică;
- lacrimă sau apropierea constantă de lacrimi, sensibilitate crescută, vulnerabilitate;
- izolare, retragere în lumea și gândurile voastre;
- tulburări de comportament: copilul devine neascultător, se comportă grosolan;
- fixarea asupra gândurilor, evenimentelor și emoțiilor negative;
- copiii în timpul depresiei se plâng foarte des, se plâng de plictiseala constantă, nu sunt interesați de nimic, nu sunt atrași de jucăriile noi, nu caută să se joace și să contacteze alți copii;
- depresie, sentimente constante de melancolie, frică de moarte și singurătate;
- lene puternică;
- gândire lentă: devine dificil pentru un copil să asimileze informații noi, un copil se poate gândi la răspunsuri mult timp chiar și la întrebări de bază;
- o deteriorare accentuată a memoriei; lipsa de minte;
- vorbirea, de regulă, devine lentă, adesea incoerentă, inhibată;
- într-o stare deprimată, copiii tind să cadă într-o gândire profundă;
- stimă de sine scăzută, timiditate;
- indiferența sporită se poate manifesta printr-o ascultare uimitoare.
Tulburarea depresivă formează adesea gânduri ciudate și înspăimântătoare în mintea unui copil. Începe să se teamă de sfârșitul lumii sau de un fel de catastrofă, trăiește dureros momentele în care trebuie să se despartă de mama sa.
Copilul devine sumbru, lipsit de zâmbet, grosolan, suspicios, neîncrezător. Într-o stare atât de dureroasă, orice critică poate fi percepută foarte acut. Observațiile sau reproșurile provoacă resentimente insuficiente ca mărime, iar cea mai mică nedreptate poate provoca isterice cu țipete și lacrimi.
Experții observă că depresia din copilărie se caracterizează printr-o formă de regresie. Acest lucru se manifestă prin faptul că un copil deja destul de adult începe brusc să joace jucării și jocuri destinate bebelușilor, cere o suzetă, cere să fie purtat în brațe, cere să doarmă în patul părinților săi. Regresia se poate manifesta și prin suptul degetului mare.
O tulburare depresivă nu este întotdeauna însoțită de toate aceste simptome. Cu toate acestea, dacă marea majoritate a simptomelor sunt prezente și persistă mult timp, acesta este un motiv pentru a contacta un specialist.
