Trecerea de la copilărie la adolescență este însoțită de o oarecare distanță față de părinți. Acesta este un proces natural numit separare. Copilul începe să se contureze ca persoană, capătă individualitate și simțul propriului său „eu”. Acest lucru este adesea însoțit de conflicte și probleme psihologice în familie.
Instrucțiuni
Pasul 1
Părinții trebuie să fie pregătiți pentru ca un adolescent să obțină independență, trebuie să-și susțină și să-și ajute copilul în toate modurile posibile. Adulții nu sunt întotdeauna gata să accepte și să înțeleagă aceste schimbări. Adolescentul începe să pună întrebări: „De ce sunt?”, „Cine sunt eu?” El înțelege că ieșirea în lumea adulților ar trebui să fie realizată de o persoană mai hotărâtă decât „copilul părinților săi”.
Pasul 2
Adolescentul ar trebui să înceapă să încerce diferite roluri noi, diferite modele de comportament. Acest lucru trebuie făcut în societate, părăsind familia. Dar copilul trebuie să fie ferm convins că părinții îi oferă spate și protecție fiabile. Adică, după ce a încercat un rol și nu a reușit, un adolescent se poate întoarce și se poate recupera pentru a găsi ceva nou pentru el.
Pasul 3
Se pare că o familie sănătoasă puternică oferă copilului mai multe șanse de independență. Dacă un adolescent joacă roluri neobișnuite pentru el în cadrul familiei, va fi mai dificil să scapi de dependența de părinți. Copila-bonă, copilul-conciliator, educatoarea copilului nu pot părăsi atât de ușor familia, în acest caz va începe să se prăbușească.
Pasul 4
Părinții pot începe inconștient să șantajeze un adolescent exacerbându-și bolile, expresii „nimeni nu are nevoie de tine acolo”, „nimeni nu te va iubi la fel de mult ca noi”, „nu poți supraviețui într-o lume crudă”. Aceste cuvinte împiedică un adult să scape de dependența emoțională față de părinți, el nu va putea să-și construiască o familie cu drepturi depline cu cea aleasă de el.
Pasul 5
Dacă separarea are succes și acesta este un mare merit al mamei și tatălui, separarea emoțională duce la comunicarea pe picior de egalitate. Un adolescent participă la conversații și afaceri familiale ca o persoană cu drepturi depline, este mai deschis și mai sincer, știe sigur că poate cere ajutor în orice moment.
Pasul 6
Dacă observați semne de teamă față de lumea exterioară, dependență puternică de părerea părinților, nu tăceți, discutați această problemă cu familia. Explicați-le celor dragi și celor dragi că sunteți foarte recunoscători pentru îngrijire, dar trebuie să începeți să trăiți singuri. Nu faceți în niciun fel reclamații sau dați vina pe părinții voștri. Luați în considerare cuvintele dvs. pentru a exclude însăși posibilitatea de a provoca răni.
Pasul 7
Asigurați-vă că vorbiți despre dragostea voastră pentru mama și tată, despre speranța dvs. pentru ajutorul și sprijinul lor, despre dorința dvs. de a accepta sfaturile lor. La urma urmei, separarea unui copil deja crescut de părinții săi nu înseamnă deloc că relația lor este încheiată și nu exclude posibilitatea asistenței reciproce.
