Te-ai gândit vreodată la faptul că lăudarea unui copil poate fi atât dăunătoare, cât și benefică? Și cum să o faci corect?
Părerea psihologilor
Din punct de vedere psihologic, nu poți lăuda un copil pentru abilitățile pe care i le conferă natura însăși. O astfel de laudă poate fi foarte dăunătoare. Și dacă se repetă, atunci copilul tău începe să se simtă „special” și cere recunoașterea acestui adevăr de la alții. De exemplu, dacă se dovedește că bebelușul tău are o ureche bună pentru muzică, atunci nu trebuie să te concentrezi doar asupra acestui lucru. Dar trebuie remarcat succesul în predarea vocală sau în interpretarea unui instrument muzical. Deci, îi veți da clar copilului că este valoros nu numai să aveți o abilitate, ci este important să o dezvoltați. În caz contrar, un sentiment de exclusivitate poate duce la opresiunea personalității în sine, întrucât, în timp, fără a depune eforturi pentru a-și dezvolta abilitatea, copilul va vedea succesele altora, invidia și se va considera un geniu eșuat.
Este dăunător să lăudăm că un copil face ceva cu ușurință și îl pune ca exemplu pentru cei cărora le este mult mai dificil. Datorită acestei juxtapuneri, un copil a cărui capacitate este inferioară poate înceta să încerce să obțină rezultate bune. În plus, o asemenea laudă tinde să devină un pretext pentru dușmănia dintre copii.
Lăudându-l pe micuțul tău adesea inutil, devalorizezi lauda în sine și îți antrenezi copilul să fie ieftin. În plus, în curând, copilul va înceta, în general, să te asculte și să țină cont de ceea ce îi spui.
Deci, cum ar trebui să laude?
Cea mai importantă regulă: Lăudați copilul sincer și proporțional cu faptele.
Dacă copilul nu are suficientă încredere în sine, atunci lauda îi va da putere, îl va înveseli și îl va înființa pentru a atinge obiectivul stabilit. Lauda potrivită te umple de optimism atunci când ai nevoie de ea. Și dacă observați un dar la un copil, atunci trebuie să-i explicați că succesul și recunoașterea abilităților sale vor fi doar cu condiția unei munci minuțioase pentru dezvoltarea lor.
În același timp, lipsa de laudă duce și la consecințe ireparabile. Dacă copiii lăudați nemeritat cresc și devin aroganți și aroganți, atunci un copil căruia i-a fost rușine publică sau de care a râs va încerca să se ascundă de toată lumea toată viața sau va ura în liniște tot împrejurimile sale. Există un alt tip: copiii activi, ale căror abilități nu au fost direcționate în direcția corectă, devin egoiști și nepoliticoși față de ceilalți. Există cei care nu se simt jenați de încercările publice de umilire, ci, dimpotrivă, îi ridiculizează. Acești copii fac de obicei o grimasă în spatele profesorului atunci când acesta îi pedepsește, făcând astfel să râdă întreaga clasă.
În general, consecințele unui exces sau lipsei de laudă pot fi mari, așa că trebuie să fii deosebit de atent și atent în acest moment pentru a nu-ți face rău copilului.
