Multe umanități se referă la natura și proprietățile conștiinței umane: psihologie, sociologie, lingvistică. Dar există și o disciplină dedicată în totalitate acestui subiect.
Fenomenologie
La începutul secolului al XX-lea, filosoful francez Edmund Husserl a creat fenomenologia, o disciplină menită să studieze natura și proprietățile conștiinței. Fenomenologia înseamnă „studiul fenomenelor”, adică fenomene date unei persoane în contemplarea senzorială. Fenomenologia vizează o descriere nepregătită a experienței conștiinței cognitive care există în lumea fenomenelor și izolarea trăsăturilor sale esențiale.
Refuzând să construiască sisteme deductive și criticând naturalismul și psihologismul în stăpânirea conștiinței, fenomenologia se concentrează pe apelarea la experiența primară a conștiinței cognitive.
Astfel, contemplarea directă și reducerea fenomenologică, care sunt asociate cu eliberarea conștiinței de atitudinea naturalistă, devin metodele de bază ale fenomenologiei.
Știința fenomenologică ajută la înțelegerea esenței lucrurilor, nu a faptelor. Astfel, fenomenologul nu este interesat de aceasta sau de acea normă morală, el este interesat de ce este norma.
Intenționalitatea
Făcând o reducere, fenomenologia ajunge la proprietatea centrală a conștiinței - intenționalitatea. Intenționalitatea este o proprietate a focalizării conștiinței asupra unui obiect. Conștiința umană este întotdeauna îndreptată spre ceva, adică este intenționată.
Analiza intenționată presupune dezvăluirea actualităților în care obiectele sunt construite ca unități semantice. Husserl ajunge la concluzia că însăși existența unui obiect depinde de semnificația acestuia pentru conștiință. Astfel, fenomenologia își pune sarcina de a studia sistematic tipurile de experiențe intenționate, precum și de a reduce structurile acestora la intenții primare.
Principiile fenomenologiei
Esența atitudinii fenomenologice este că „eu” atinge ultimul punct de vedere conceput pentru experiență. Aici „Eu” devine un contemplator neinteresat al său însuși, al părții sale natural-lumești a „euului” transcendental. Cu alte cuvinte, fenomenologia ajunge la conceptul de „conștiință pură”.
Deci, principalele prevederi ale fenomenologiei pot fi formulate după cum urmează:
- conștiința pură, lipsită de experiențe psihofizice, este o zonă transcendentală în care se constituie obiectivitatea lumii;
- fiecare obiect există pentru conștiința pură ca fenomen constituit de ea;
- toate experiențele conștiinței pure au o componentă reflexivă;
- conștiința pură este transparentă, clară și evidentă pentru propria reflectare.
