Sindromul acetonemic la copii este un proces complex simptom periculos cauzat de tulburări metabolice și acumularea de corpuri cetonice în sânge. Diagnosticul și tratamentul său în timp util reduc riscul apariției efectelor adverse.
Ce este sindromul acetonă
De regulă, această afecțiune patologică apare la copiii cu diateză neuro-artrică, o tulburare determinată genetic a metabolismului acidului uric și a bazelor purinice. Contribuie la dezvoltarea unor încălcări grave ale funcțiilor organelor interne ale copilului.
Sindromul acetonemic se manifestă prin crize: miros de acetonă din gură, intoxicație, vărsături repetate cu miros de acetonă, diaree sau retenție de scaun, dureri abdominale spastice, deshidratare, temperatura corpului subfebrilă. În cazurile severe, apar de obicei simptome meningeale și convulsii. Atacurile sindromului acetonemic încep să apară la vârsta de 2-3 ani și dispar cu 12-13 ani.
Motivele dezvoltării patologiei
În majoritatea cazurilor, sindromul acetonei este cauzat de un deficit absolut sau relativ de carbohidrați în dieta copilului, precum și de predominanța acizilor grași și a aminoacizilor cetogeni din acesta. Dezvoltarea patologiei este facilitată de lipsa enzimelor hepatice și de o încălcare a procesului de excreție a corpurilor cetonice. Dezechilibrul metabolic are un efect toxic asupra sistemului nervos și tractului gastro-intestinal.
Factorii provocatori ai sindromului acetonic pot fi diverse infecții, intoxicații, stres, malnutriție și dureri severe. Dezvoltarea acestei patologii la nou-născuți se datorează nefropatiei (toxicoza târzie) a mamei în timpul sarcinii.
Tratamentul sindromului acetonic
În cazul crizelor cu acetonă, este indicată șederea copilului în spital. El este supus unei corecții dietetice, care include aportul de carbohidrați ușor digerabili, restricționarea grăsimilor și o băutură fracționată abundentă de apă minerală alcalină și soluții combinate („Regidron”, „Tsitorglucosolan”). În plus, sunt prescrise clisme de curățare cu soluție de sodă, care neutralizează corpurile cetonice din intestine. Cu deshidratare severă, se efectuează picurare intravenoasă de soluții saline și glucoză. Terapia simptomatică implică utilizarea de medicamente antiemetice, antispastice și sedative. Cu un tratament adecvat, simptomele crizei dispar după 2-5 zile.
În perioadele interictale, copilul este observat de un medic pediatru. I se recomandă nutriția produselor lactate și vegetale, întărirea, prevenirea bolilor infecțioase și stresul psihoemocional. În plus, sunt prescrise cursuri preventive de hepatoprotectori, enzime, sedative și multivitamine.
